În afară de preoţii şi bisericile din jurul mănăstirii Probota de care pomeneşte documentul din 1449 nu mai sunt acte care să menţioneze vreun lăcaş de cult la Heci până în secolul al XIX-lea,.
În 1894 ,,Dicţionarul geografic al judeţului Suceava” de Serafim Ionescu, menţionează la Heci o biserică cu hramul ,,Sf. Dumitru” deservită de un preot şi doi cântăreţi. Varianta că hramul bisericii din Heci ar fi fost ,,Sf. Gheorghe” până la sfinţirea noii biserici (1937) cade, din moment ce la 1894 avea hramul ,,Sf. Dumitru”. Este posibil să fi avut hramul ,,Sf. Gheorghe”, dar cu mult înainte de anul 1894. Mai există şi alte biserici cu două hramuri.
Biserica actuală a fost construită cu mari eforturi între anii 1920 şi 1937, cu contribuţia locuitorilor din Heci şi a altor credincioşi din satele învecinate. Nouă construcţie are o lungime de 25m, lăţimea de 11,5m şi înălţimea de 18m. S-a ridicat pe locul unde există o biserică din lemn, care în momentul demolării avea 216 ani. Construcţia a fost începută de către preotul Nicolae Oniceanu (1910-1920) şi terminate de sfinţia sa preotul Mihai Moisanu.
Arhitectura are ceva din stilul moldovenesc, specific nordului Moldovei. Lăcaşul are formă de cruce, cuprinzând următoarele elemente: pridvor sau pronaos, naos şi altar. Deasupra naosului se înalţa un turn cu 6 ferestre şi o cupolă impresionantă. Catapeteasma frumos împodobită şi pictată în tehnica ,,foitei de aur”, oferă lumina şi strălucire alături de pictură murală a întregului ansamblu bisericesc.
Clopotniţa bisericii a fost construită între anii 1945-1950, folosindu-se şi o parte din materialele din veche biserică de lemn. Clopotele în număr de trei, două de mărime mijlocie şi unul mai mare au rezonanţă şi muzicalitate deosebite. Preotul Ioan Hreamata care a construit noua clopotniţă, a reuşit să ridice în cimitirul de pe dealul Heciului(Tantirimului), o clopotniţă pentru cimitir, cu casa de prăznuire şi parte din gardul care împrejmuieşte cimitirul.
La început, cimitirul a fost în curtea bisericii,de unde s-a mutat în Deal(1925), în urma unei epidemii de tifos, pentru a feri populaţia din centrul satului de epidemie.
Sub îngrijirea preotului Ciprian Ichim, cu contribuţia sătenilor în curtea bisericii s-a ridicat un Monument al Eroilor, în memoria celor căzuţi în războiul pentru independenţă, în mişcările sociale din 1907 şi din cele două războaie mondiale.
O dată cu renovările din perioadav 1965-1969, când I s-a fixat cupolei o consolă din cauza apritiei unor fisuri, preotul Ioan Hreamata (1945-1983), s-a preocupat şi de refacerea picturii, cu contribuţia profesorului Mircea Eugen, actoalmente un cunoscut pictor originar din Iaşi, dar care a funcţionat timp de doi ani ca professor de desen la şcoală din Heci.
În 2001, preotul Ilie Astanei, (1983-2005), a făcut reparaţii la acoperiş şi a refăcut picture, la care au lucrat doi specialişti, unul din Târgovişte şi celălalt din Motca-Pascani.
În anul 2005, preotul Ciprian Ichim face reparaţii capitale, înlocuind toată tâmplăria, zugrăvind pereţii exteriori şi pictând ocniţele de pe frontispiciul bisericii. Pictura a fost realizată de artistul plastic, Ciprian Cârcei, din Grumazesti-Neamt.
În 2009 s-a renovat la Tg. Neamţ o parte din mobilierul bisericesc: iconostasele Maicii Domnului şi tronul arhieresc.
Biserica ,,Sf. Dumitru”, sfinţită în 1937, are o capacitate de peste două sute de personae. Momentul sfinţirii bisericii este surprins într-o fotografie făcută în studioul Weiss (din Iaşi) şi păstrată în casa părintească a credinciosului Constantin Ignea din Heci. Nu se menţionează şi data executării fotografiei. În mulţimea prezenta la eveniment se disting câteva personaje importante: 12 feţe bisericeşti printre care un arhiereu al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, protopop Chitcaru din Fălticeni şi preotul Mihai Moisanu, parohul comunităţii Heci.
În medalionul din pridvorul bisericii apar ca ctitori: D. Curuţ, D. Cucinschi, Gavril Spataru, Profira şi Vasile Pralea. Consiliul parochial era format din: Neculai Camer(epitrop), N. Moisii, Petru Ciolac, Ioan Iordache Suliţa(epitrop), Elena Boroiana, Toader Lăcătuş, Andrei Onofrei.
