Preotul Gavril Popovici
Preotul Gheorghe Slatineanu (1878)
Preotul Neculae Oniceanu (1924-1944), a început construcţia atualei biserici. A fost Confesor military al regimului ,,32 Mircea”. Datorită faptelor de vitejie din primul război mondial, a fost decorat cu ordinal ,,Coroana României”.
Preotul Mihai Moisanu (1924-1944), venea pe aceste locuri de la Boroaia-Falticeni şi avea să se preocupe de terminarea bisericii, reuşind să o sfinţească.
În anul 1944, venind de la Câmpul Muscel să-şi vadă biserică şi casa în Roman, în urma unei alarme, coboară din tren în gară şi este surprins de explozia unei bombe în parcul din spatele gării C.F.R. împreună cu consăteanul D. Cucinschi. Rămân în urma soţia şi cei doi copii, biserică şi enoriaşii săi pe care-I iubea atât de mult.
Preotul Ioan Hreamata (1945-1983). S-a născut în localitatea Sarul Dornei-Suceava, în anul 1910. La 1935 a fost hirotonit pe seama parohiei Horodniceni-Suceava, apoi s-a transferat în parohia Heci, unde a păstorit până la pensie. Pentru calităţile sale a fost câţiva ani Protopop la Dolhasca. Părintele Hreamata avea darul dialogului cu oamenii, era ospitalier, amabil, agreabil, carismatic. Din dorinţa de a fi lângă familie, după pensionare, a plecat la Bucureşti, unde nu s-a simţit în largul său. A murit, totuşi împăcat, satisfăcut pentru împlinirea misiunii sale.
Preotul Ilie Astanei (1983-2005). S-a născut în satul Valea Seacă, comună Baltatesti-Neamt, în 1940. A urmat şcoala generală în localitatea natală. Părinţii erau oameni gospodari. Din cinci copii, toţi băieţi, trei au ajuns preoţi. După ce a luat licenţa în teologie, a fost hirotonit că diacon, apoi ca preot, pe 8 septembrie 1967. A preluat parohia Heci în 1983, unde a lucrat până în 2005, când a fost scos la pensie. În momentul de faţă trăieşte tot în Heci, alături de soţia sa, doamna preoteasa Getă
